Am inceput de 2 saptamani cursurile de catalana.Era si timpul,mamaicile din Barcelona ma asteptau de mult sa le raspund pe limba lor cand mai conversam noi asa ¨femeieste¨ la metrou.V-am mai zis ca le iubesc?Nu e mamaica sa nu-mi aminteasca de ale mele.
Ei bine si m-am inscris la niste cursuri oferite gratuit de stat intr-un program pentru integrare.Mie imi place cand ceva e gratuit.Imi place si cuvantul gratuit.Cateodata am probleme ( mai exact iarna si vara) si confund gratuit cu reducere.Dar asta e alta poveste ,acum vorbim de lucruri serioase.
Si suntem vreo 20 in grupa.Dintre care vreo 15 Mohamezi ,vreo 4 sotii de Mohamezi si eu.(Chiar citeam zilele trecute un articol conform caruia in Catalunya 1 din 5 copii se numeste Mohamed)
Singura mea problema e ca nivelul de scolarizare a colegilor mei este sub cel critic,adica ei nu numai ca invata catalana,ei invata sa scrie si sa citeasca.Atunci ritmul in care se desfasoara orele de curs este identic cu ritmul in care un melc se spala pe ochi.Dar culmea,mi-am luat-o in freza saptamana trecuta,cand toti invatasera conjugarea verbului ¨ a fi¨,numai eu nu.A fost o mare lectie de umilinta.Am si ras,aproape isteric !¨No way,no fucking way,you must be kidding me!!
Dar sa nu credeti ca n-am invatat nimic din experienta,ba chiar acum dupa ce scriu post-ul asta am de gand sa rezolv cele 4 exercitii din tema pentru acasa.Doamne ce frumos suna ¨tema pentru acasa¨.Ma gandeam zilele astea sa imi cumpar si un ghiozdanel ,cu pasarele eventual,ca cel pe care l-am avut in clasa 1.
Si am avut si o surpriza placuta in momentul in care am constatat ca mintea mea de-a lungul celor 2 ani si jumatate in care am locuit aici a stocat informatie dupa informatie,cuvant dupa cuvant,si acum m-am trezit cu un vocabular relativ bogat !Ce-mi lipseau mie erau cuvintele de legatura.Ca sa vezi.
Alta preocupare pe care o am eu la cursuri(in loc sa fiu atenta la verbe) e sa le observ cu mare uimire pe sotiile de Mohamezi.Sunt atat de timide,atat de speriate,atat de mici in bancutele lor,de parca chiar suntem la clasa 1 si piciorusele lor nici nu ating podeaua (bine bine,ca ale mele nici acum nu o ating).Le e rusine sa isi pronunte si numele.Si cand sunt obligate sa vorbeasca,isi ascund fetele dupa palme si abia distingi vocea lor de zumzetul masinilor de afara.In ce lume traiesc toate?Chiar discutam ieri cu Mamadou (un prieten din Senegal,musulman) si imi spunea ca nu intelege ce fel de interpretare dau Coranului barbatii din Maroc.Si ca nu intelege cum exista femei care au emigrat alaturi de sotii lor acum 20 de ani,si nici in momentul de fata nu vorbesc spaniola.Eu am inteles de ce,pentru ca le vad,si atunci cand le vad,ori isi plimba cei 6 copii alaturi de alte surori/cumnate/vecine,ori fac cumparaturi alaturi de surori/cumnate/vecine.In alta ipostaza sau alt loc,niciodata.Sper din tot sufletul ca se distreaza mult de tot in casa,ori ca sunt atat de sigure ca asa trebuie sa fie viata ,incat nu isi pun problema ca exista si alte variante.Nu e frumos sa judecam,evident,dar mi-e greu sa nu gandesc: PACAT.
In alta ordine de idei,la cealalta scoala,de yoga,incepe sa imi placa din ce in ce mai mult.Stau si ma intreb de ce n-am facut eu yoga pana acum.De ce nu m-a dat mama la yoga cand aveam 7 ani?hahahah!
Si in ultima ordine de idei,imi place din ce in ce mai mult Zion.E perfect.Ma uit la el si nu imi inchipui alta fiinta mai perfect-pura in lume.Sunt atat de indragostita incat am facut si prima criza acum 2 nopti,cand nu a venit in pat sa doarma cu mine.Aveam impresia ca s-a dus la bauta cu baietii,asa rau ma simteam!
Hai ca iar ma duc cu plugul departe de ogor,si stric asfaltul!
Stay blessed,lume draga mie!
No comments:
Post a Comment