Enigmatic si cuminte a mai plecat un om ,un tata,un poet.Ma intreb de ce oamenii devin mai rai in preajma suferintei altcuiva?Ce mecanism de aparare absurd intervine,ce idee nebuna ne face sa credem ca injurand in preajma mortii,o alungam spre usa altuia?Cum uitam ca vom fi cu totii goi si surzi dupa ce spunem ¨adio¨?Cum uitam ca ne dorim sa fim mangaiati si iubiti si in ultima clipa?Si- atunci?
Cat de mult ne uram pe noi insine si cat ne uram propria moarte...