Suntem superficiali

To ¨fake¨ or not to ¨fake¨.
Ne cumparam haine ca sa le placa altora.Ne facem poze nu ca sa ne amintim de locurile vizitate,ci ca sa vada cei de pe social reds pe unde am mai ars-o noi.Iesim cu oameni ¨tari¨ ca sa se uite ochiu´ critic al lumii la noi.Spunem lucruri nu pentru ca le credem,ci pentru ca suna bine.Ne dorim de la viata cele mai stupide lucruri ,si poate si viata e indreptatita sa ne dea ce meritam.Fix ce cerem.
Si de parca astea nu ar fi de-ajuns ,ne simtim indreptatiti sa le cerem si celorlalti sa gandeasca asa.Ne simtim indreptatiti sa le ¨aratam ¨ lor -inapoiatilor ,¨so not cool-ilor¨ -calea spre adevarata implinire cartonista.
De ce ne intereseaza atat de mult sa fim vazuti/remarcati/admirati?Poate ca sa compenseze faptul ca atunci cand suntem singuri in patul nostru ne simtim mici,mici de tot?
De ce le cerem si celor din jurul nostru sa se spoiasca fizic si emotional? Ca nu cumva sa fim noi singuri in minciuna noastra?
De ce ne e atat de rusine de noi si nu ne putem uita in oglinda la 8 dimineata?
De ce ne atrage tot ce sclipeste marunt in soare?Orice ciob de sticla ne scoate din sevrajul propriei goliciuni.
De ce avem rautatea de a-i corecta pe cei ce inoata impotriva curentului astuia malos?
De ce atunci cand avem impresia ca sunt cel mai impacati cu ei insisi le amintim ca nu sunt chiar ¨glamour¨?
De ce renuntam la prietenii,la sinceritate,la oameni dragi,la adevaruri,la esente,la judecati de valoare pentru un ¨like¨ pe Facebook?
Eu cred ca o sa ne acceptam intr-un final unii pe altii.Undeva,intr-o zi cand oricum n-o sa mai conteze.